M-ai chemat din depărtare
Până aici ca să-mi vorbești,
Mă ascultai prin rugăciune,
Mi-ai arătat că aicea ești.

Te căutam din casă în casă,
A ta prezență să o simt,
Dar uite că timpul arată
Că lângă mine ai fost prezent.

Mi-ai spus că timpul iute este
Și că am treabă să muncesc,
Să mergi ca să le spui la lume
Că cât de mult eu îi iubesc.

Tu fii exemplu, fiică, în lume,
Prin bunătate să vorbești,
Ca să se lase ei de crime,
Spre mine să-i călăuzești.

E greu, pericole sunt multe
Și drumurile-s toate scurte,
Și chiar de crucea este grea,
Tu adu-i la Mireasa mea.

Iar de mai cazi în lupte multe
Și îți pare că-s mii de minute,
Ridică-te în numele meu,
Căci sfânt sunt, Fiu de Dumnezeu.

Grăbește-te și înaintează,
Căci vrăjmașul ruinează;
Biserica să fie ea
Primul pas de a-i chema.

Rostește în Numele meu
Salvarea către Dumnezeu,
Căci urgia deja începe
Și scăpare nu mai este.

Râvnește, strigă în gura mare:
„Eu sunt colacul de salvare,
Eu sunt temelia tare,
Eu vă chem, veniți voi oare?”

Uite timpul, el se scurge,
Nu mai am EU ce a smulge;
Tu nu vezi că bunătatea mea,
Ia te cheamă de a te schimba?

Veniți, copii, la casa mea,
Veniți la tatăl ce vă ia,
Căci timpul el s-a scurs deja
Și vin după mireasa mea!